Navigation Menu
Timbuktu

Timbuktu

Te consideri un turist aventurier? Atunci o vizita in indepartatul, pe jumatate miticul oras african Timbuktu, dovedeste ca adevarata calatorie este reprezentata mai intai de drumul pana acolo, apoi de destinatia in sine.

In inima tarii africane Mali, o natiune marginita de uscat, situata in vestul continentului, exista o delta. O intindere de apa imposibil de imaginat ca ar putea exista aici, impodobita de insulite aidoma unor panglici, ti se desfasoara inaintea ochilor: este fluviul Niger.

Pe malul sau nordic se afla un oras, dincolo de care primele dune de nisip ale vastului desert Sahara, se retrag in valuri catre linia orizontului. In partea de vest, peisajul e dominat de luna plina – o minge galbena care se scufunda intr-o caldare de tufisuri si nisip. In partea de est, soarele pateaza cerul cu umbra sa rosiatica. Pe masura ce constructiile din mal si caramida incep sa straluceasca in lumina zorilor, orasul Timbuktu revine la viata.

Legendarul Timbuktu ramane in imaginatia occidentala drept o asezare aflata undeva in afara atlasului, agatata de desertul Sahara, desi realitatea este oarecum alta. Vizitarea lui nu mai are nevoie de vointa de fier a exploratorilor si de insotitori ce fac parte din triburile native de tuaregi, capabili sa strabata desertul, doar ‘citind’ textura nisipului. Nu este insa o calatorie usoara, dar pana la urma tocmai asta e farmecul.

Fondat in secolul al X-lea, orasul a fost intotdeauna un loc de popas atat pentru arabii din nordul Africii, cat si pentru etnicii din sudul continentului, pe drumul ce leaga Africa Neagra de Nord si implicit de Europa. Desi pare ivit la propriu din desert, Timbuktu era, in trecut, o oaza imensa cu campuri inverzite si izvoare. In limba berbera „buqt” inseamna departe iar „timbuktu” inseamna la capatul pamantului. Orasul a avut multe perioade de inflorire, datorita comertului care se facea aici intre negustorii din sud si cei din nord. Inca de la inceputuri, orasul a devenit un important centru de invatamant islamic, Universitatea Sankore, fondata in 989, functioneaza si in zilele noastre, fiind una dintre cele mai vechi institutii de invatamant din lume. Celebre sunt si cele aproape 700.000 de manuscrise pastrate de familiile bogate din Timbuktu: adevarate enciclopedii pe subiecte diverse, precum astrologia, comertul sau medicina. Astazi, manuscrisele sunt cercetate intr-un institut special din Timbuktu si infatisate publicului in cateva muzee din oras.

Timbuktu din zilele noastre s-a schimbat oarecum fata de perioada sa prospera din secolul 15, atunci cand renumele sau de a fi unul dintre cele mai prospere puncte comerciale din Africa, a dat nastere unei legende care spunea ca orasul s-a format intr-un tinut al aurului. In prezent, pietele razlete si tarabele de pe marginea drumului par sa vanda toate aceleasi lucruri, respectiv portocale acre si cartele de telefon.

Cu toate acestea, Timbuktu are inca multe de oferit vizitatorilor sai, in afara de onoarea de a ajunge pana aici. Inclus in Patrimoniul Mondial al UNESCO, vechiul oras se mandreste cu moschei antice construite din noroi si caramida, ansamblu de constructii care la prima vedere par opera unor specii de mult disparute, de furnici gigantice.

Dintre cele trei moschei, Djingareiber, construita in anul 1325, este cea mai veche si este deschisa publicului, in timp ce moscheea Sankori a adapostit candva universitatea orasului, unul dintre cele mai mari lacasuri de invatamant din lume, datand din perioada Evului Mediu.

Comertul cu sare este una dintre cele mai vechi ocupatii a localnicilor, in vechime transportul cu sare facandu-se cu camile si sclavi. Si agricultura ocupa un loc important in viata economica a orasului, din nefericire fiind destul de vitregit de natura, ploile sunt rare, de aceea pentru mentinerea unei limite decente a umiditatii solului, se folosesc irigatiile, gratie raului Niger. Principala plata ce se cultiva pe terenurile din regiune este orezul, mai exact spus orezul plutitor, care se dezvolta destul de bine in zonele in care se practica inundarea controlata.
Turismul este cea de-a treia activitate ca importanta in Timbuktu. De regula orasul este vizitat in perioada noiembrie-februarie, cand temperaturile sunt mai coborate. O crestere importanta a numarului de turisti a fost simtita incepand cu anul 2006, pana atunci cazarea numarului mic de turisti fiind asigurata de doar doua hoteluri: Hotel Bouctou si Hotel Azalai.

Dar ceea ce face orasul Timbuktu special, nu sunt cladirile sale din caramida si noroi, sau locuitorii de aici. Magia vine din simplul fapt ca aceasta asezare exista cu adevarat si din fiorul pe care ti-l da gandul ca ai putea ajunge acolo, iar odata ce esti acolo, ai senzatia ca orice alt loc din lumea asta este mult, mult prea departe.

Comentarii si pareri